Biserica Mănăstirii Humor își are începuturile în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cînd, ascunsă între codri, se ridica aici cea dintâi așezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415).

La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită și distrusă de tătări.

Biserica fusese înzestrată cu obiecte prețioase și manuscrise, dintre care cel mai de preț care se păstrează și astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte dăruită de Ștefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la cca. 300 m de actuala biserică...

În vremea lui Petru Rareș, și Humorul este cuprins în campania de restaurări. Dar, aici, nu domnul săvârșește opera de reconstrucție, ci marele logofăt Toader Bubuiog, dreapta și credincioasa sa slugă.

Pisania săpată în piatră pe peretele de sud aduce datele despre biserică: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Ștefan cel Mare, s-a început și s-a zidit acest hram în numele cinstitei adormiri a Prea Curatei și Prea Binecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, pe cheltuiala și cu osteneala robului lui Dumnezeu, jupan Toader, mare logofat și a soției sale Anastasia, în anul 1530 luna august 15 și când era egumen Chir Paisie.”

În 1535, ctitorul reunea o echipă de meșteri zugravi care să asigure decorarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată.

Printre ei, exista indicii să fi participat și acela care se intitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei” Toma din Suceava. Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.

Arhitectura

Din punct de vedere arhitectural câteva particularități se impun: pridvorul deschis cu cele 4 arcade în arc frânt și lipsa turlei. Biserica este în plan triconic, între naos și pronaos aflându-se gropnița, deasupra căreia, printr-o ușă săpată în zid, se poate ajunge în tainiță.

Elementele de factură gotică sunt vizibile în ancandramentele ferestrelor, în portalul de la intrare precum și în firidele cu care se decorează cele 3 abside laterale.

Pictura Biserica a fost îmbracată pe interior și pe exterior cu o minunată haină de pictură în frescă, tehnică întâlnită la Voroneț, Moldovița, Sucevița, Arbore.

Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici.

Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor.

Această narare se poate vedea în Săptămâna Patimilor. În dreapta intrării în naos, pe peretele de vest, ne întâmpină tabloul votiv al lui Petru Rareș.

În gropniță sunt cele două morminte ale ctitorilor împreună cu tablourile votive. Despre pictura din pronaos, Paul Henry scria: „În toată arta Bizantină nimic nu încântă mai mult până și pe cel mai exigent ochi. O unitate desavârșită plutește între pictură, arhitectură și acustică”. Ansamblul pictural din pronaos și gropniță a fost restaurat în anii 1971 - 1972 cu ajutorul UNESCO.

Vorbind despre realitățile artistice ale picturii, trebuie să avem în vedere în primul rând exteriorul. Expus intemperiilor, peretele nordic se resimte cel mai mult.

În schimb, peretele sudic, absidele laterale și peretele vestic, oferă ochiului o sublimă orchestrație de culori. Heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi, călugării, alcătuiesc tema Cinului. Imnul Acatist al Bunei Vestiri, cuprinzând 24 de scene, este zugrăvit pe peretele de sud alături de Asediul Constantinopolelui.

Tot aici se găsesc scene din viața Sfântului Nicolae precum și Parabola Fiului Risipitor. La intrarea în biserică, pe peretele de vest, ne întâmpină Judecata de Apoi, unde apar multe elemente de factură locală cum ar fi: buciumul, lavița, cobza, ștergarul. Dintre obiectele cu care a fost înzestrată mănăstirea se mai păstrează iconostasul, excepțională operă sculpturală (sec. XVI), 4 icoane din sec. al XVI-lea, a căror pictură este de un mare rafinament, un jilț și strane din aceeași perioadă.

sursa: wikipedia.org